Fericirea

Imi aduc aminte de un cantec al carui refren suna asa:

‘Fericirea-i un lucru marunt
E o aripa care vibreaza
Fericirea-i un lucru mic
Un pitic ce danseaza’.

Problema asta cu fericirea este o tema luuuuung dezbatuta in filosofie (asta imi aduce aminte ca vreau sa recitesc ‚Lumea Sofiei’ - o carte despre istoria filosofiei spusa pe nesimtite printre aventurile din viata unei fete).

Si atunci nu va mirati ca m-am gandit si eu, ca orice muritor la asta. Si exprima asa: fericirea (ca si nefericirea) e ceva individual, personal, ca si lenjeria intima: frumoasa/urata e a ta, n-o dai la nimeni; unii sunt mai timizi si o ascund cu atentie, altii o etaleaza fara rusine.

Tema asta a fericire e legata ombilical legata de intrebarea: suntem fericiti? sau poate suntem si nu ne dau seama? Spre deosebire de filosofi care se straduie sa descopere tainele general valabile ale fericirii, eu am o tinta ceva mai restransa: eu sunt fericita?

Si bineinteles raspusul nu este un simplu ‚da’ sau ‚nu’. Nimic important nu e atat de usor. Si pentru ca am depasit pragul imaginar al varstei de 30 de ani, ma tenteaza ideea de a raspunde bazat pe ca am observat pana acum. Am observat ca sunt oameni pentru care fericirea vine natural, ca ceva cu care sunt obisnuiti, si care face parte din viata lor, ca un prieten de nadejede cu care te intalnesti constant. Nu e vorba de genul de fericire ‚am casitgat la loto!’ sau ‚bunica mi-a lasat o mostenire fabuloasa!’, ci acea fericire savurata zilnic, in portii mici, cum ar fi ‚ce floare frumoasa!’ sau ‚cat de dragutz zambeste asta micu!’. Sunt oamenii care vad aceleasi lucruri ca si noi dar se concentreaza instinctual pe lucrurile care le dau acele momente de fericire.

Ei bine, asa cum va asteptati, eu, din nefericire, nu fac parte din ei. Pentru mine fericirea e un exercitiu dobandit: trebuie sa imi amintesc sa gasesc acele lucruri care ma fac fericita. Din fericire (tocmai am observat cat de des folosim in fiecare zi cuvintele fericire si nefericire), deci cum spuneam din fericire, inca imi amintesc starea aceea ‚roz’, aproape euforica, pe care o aveam in copilarie – bucuria pura la vederea soarelui, la vederea jucariilor si a altor lucruri marunte – si asta ma ajuta.

Am vazut de curand la televizor o campanie antifumat in care intrebarea era ‚tu ce truc folosesti ca sa te lasi de fumat?’ eu, parafrazand, v-asi intreba ‚voi ce truc folositi ca sa fiti fericiti?’. Scrieti-mi si promit sa le citesc si cantaresc pe toate! Pe fericirea mea!